În Provence, vara o recunoaște și cel care închide ochii. Aerul de deasupra platourilor înalte se umple de un parfum pe care în alt anotimp nu îl simțiți — câmpurile violet se aprind până la orizont, iar întregul ținut respiră lavandă. Și exact atunci începe drumul la capătul căruia se află săpunul din baia Dumneavoastră sau flaconul de apă de toaletă de pe raft.

Să parcurgem acest drum pas cu pas. Data viitoare când veți deschide un săpun de lavandă, veți ști câtă muncă și câte flori se ascund în spatele acelui parfum.

Lavanda adevărată nu este o plantă de câmpie. Crește sălbatic în zonele înalte, iar răcoarea îi prinde bine — cu cât mai sus, cu atât mai fin uleiul. Nu întâmplător cea mai cunoscută denumire protejată, AOP Haute-Provence, se referă la lavanda din zonele situate aproximativ de la 800 de metri în sus.

Lavanda adevărată crește sălbatic în zonele înalte din Provence — clima mai răcoroasă dă uleiului un profil mai fin.

Aici apare prima mare diferență dintre două plante pe care oamenii le pun de obicei în aceeași oală:

Cum recunoașteți această diferență pe etichetă — și de ce se reflectă în parfum și în preț — explicăm în ghidul Cum recunoști lavanda adevărată.

Un câmp de lavandă are vârsta lui. De obicei rezistă șapte până la zece ani, o plantă individuală zece până la cincisprezece, iar cel mai bun ulei îl dă aproximativ în al patrulea până în al șaselea an. În spatele fiecărui câmp stau astfel ani de răbdare, nu un singur sezon. Tocmai de aici provine și lavanda din sortimentul Fragonito — Esprit Provence își construiește gama pe lavanda din Sault, ținutul de la nord-est de Avignon, unde lavanda înflorește mai mult timp și își păstrează culoarea cel mai îndelung.

Se recoltează vara, aproximativ de la jumătatea lunii iulie până la jumătatea lunii august. Fereastra exactă o determină altitudinea: câmpiile înfloresc mai devreme, zonele mai înalte mai târziu. Se recoltează întotdeauna în plină floare și pe vreme uscată — umezeala nu este prielnică calității uleiului.

Recolta atinge apogeul în iulie și august. Recolta tradițională manuală cu secera se folosește astăzi mai ales pentru buchetele uscate; pentru distilare predomină recolta mecanizată.

Pe florile cosite nu le așteaptă nimic spectaculos — le așteaptă aburul. Distilarea cu abur este o metodă veche de secole, iar principiul este minunat de simplu: din flori se extrage uleiul volatil, care apoi se separă în două materii prime prețioase.

Alambicul de cupru — inima distilării tradiționale provensale.

Hidrolatul nu este un deșeu. Este un produs secundar apreciat al aceleiași distilări — dintr-un singur cazan se nasc astfel două materii prime deodată.

Aici se ascunde tot secretul prețului. Imaginați-vă acel munte de spice violet care se reduce la un singur flacon:

Lavandinul nu este însă „mai slab" — este pur și simplu mai darnic. Dă mai mult ulei de pe o suprafață mai mică, așa că se poate produce cu el mai economic. Așadar, data viitoare când veți observa că lavanda adevărată costă mai mult, veți ști exact de ce.

Uleiul esențial și apa florală sunt abia începutul. De aici, lavanda se răspândește în toată casa Dumneavoastră — în baie, pe raft și în garderobă:

De la câmp până la flaconul de pe măsuța Dumneavoastră — un ținut anume, un câmp anume, un parfum anume.

Gama tradițională Esprit Provence reunește toate aceste forme la o singură adresă — cu lavandă din Sault, dintr-un atelier de familie din Avignon. Nu este „inspirat de Provence". Este o autenticitate accesibilă, pe care v-o oferiți în fiecare zi.